English: A fost în dotarea torpiloarelor ex-austro-ungare tip „Năluca". Torpiloarele „Viforul", „Vârtejul", „Vijelia", „Fulgerul", „Sborul", „Smeul" şi „Năluca" au fost alocate României în urma Tratatului de Pace de la Versailles. Ele au intrat în dotare în 1921. În primii ani interbelici navele au fost folosite pentru pregătirea personalului torpilor la mare, armându-se anual 2-4 unități. În 1927 au fost tăiate trei nave - „Viforul", „Vârtejul", „Vijelia" (,,Fulgerul" a naufragiat la sosirea în țară și nu a mai fost recuperată), rămânând doar trei unități în serviciu. Ele au participat la luptele din cel de Al Doilea Război Mondial, mai ales în misiuni de convoiere. Piesele retrase de pe torpiloarele casate au fost folosite pentru armarea bateriei de la Farul Roșu, care s-a numit „Rareș" în timpul războiului. Bateria avea în dotare patru tunuri, "Skoda" de 66 mm. Piesa prezintă un model de închizător tip pană vertical. După modelul de prindere de punte al afetului circular, ne dăm seama că tunul se afla montat pe punțile superioare, prova și pupa navei, fiind mai mult ca sigur o piesă de rezistență a acestui tip de vas de război, în încleștările tactice navă-navă. Are o cadență de 10-15 lovituri pe minut, și datorită celor 20 de ghinturi cu orientare dreapta, viteza inițială a proiectilului poate atinge 880 mps. Raza de acțiune variază între 5 000 și 9 140 de grade la o elevație de 20 de grade. Înclinat la 80 de grade, focul tunului folosit ca artilerie AA este devastator pentru ținte ce zboară la o altitudine mai mică de 6.100 m.